am degete frânte strivite mă umilesc întrebări îndoieli
am obosit îmi ard gambele
am pe glezne inscripția
nici un pas înapoi
nici un pas înapoi
trebuie să ajung să explic să implor
trebuie
timpul / trebuie / făcut / reciclabil
în curând salvamontiștii vor adormi se face seară
îmi ies din culori îmi simt agățate pe oase doar hainele
nervii
ca niște lebede împuscate îmi sângerează tălpile
cad
mi se lipesc de tâmple genunchii
îmi strâng în palme nesigure ochii
să plâng / să nu plâng
plâng
e o țară liberă ce dacă
îmi tremură mii de cuvintele în dinți
urc
și parcă nu mai sunt eu în pielea nebunei
și parcă
e mai bine așa
sper să fie cineva acolo sus trebuie
să audă

15.07.06