În fiecare dimineață te privesc, pentru că nu știu
Unde în altă parte să mă uit,
Cum îți bei cafeaua, cum îți fumezi țigarea,
Cu ziarul în mână, comentând asupra vremii înnorate,
Chiar dacă afară e soare.

Și mă întrebi de ce te privesc, de ce mă uit întruna la tine,
Jocurile acestea stupide m-au redus la tăcere,
Iubeai literatura clasică, și îmi spuneai
Că scriu cărți de duzină în prostie,
Te limitai doar la bani și sex,

De știam că poți face mare lucru cu ele în viață,
Poate mă apucam și eu de sportul ăsta,

M-am pierdut în propria-mi goliciune sufletească,
M-am schimbat doar pentru a încerca să mulțumesc un spirit pustiu,
Am redus la absurd o conștiință pentru a adopta sordidul ca literă de lege,
Am rescris Biblia, deși ea nu e pentru mine,
Am spiralat linia dreaptă a vieții și am frânt mii de litere
Pentru-a-ți face jocul stupid,
Cel de a scrie literatură de duzină și de a trăi cu tine,
Doar din pur masochism și iubire coruptă.