lucrurile astea mă sperie și mă trezesc râzând
de câinele care îți mușcă umbra

tu în oglindă vorbești indescifrabil
despre liliacul din colțul camerei
insectele de sub prag
și lighioane ciudate traversând coridorul

atâtea vedenii îmi întorc ochii pe dinăuntru
încerc să îți văd umerii
să știu ce au purtat până aici

nu pot adormi nici astăzi de spaimă
adun bizareriile astea sub tălpi
le joc lent în picioare
unii spun că e un ritual al trecerii

mă ghemuiesc toată în trupul meu
să nu mă atingă lichidul ce îți curge din degete

te privesc de foarte aproape adun celule încă vii
le separ meticulos le trec prin iris
sunt semne de moarte prin ele
ascult cum torni sângele tău prin venele mele
încă o noapte
trupul meu începe să crească
deformat din trupul tău

nu mai pot duce oase în fiecare dimineață
câinelui păzitor