Hai, ceartă-te prelung, fără rușine
Mi-e dor de un scandal pe săturate
În care tu, depozit de dreptate
Strigi mușcătura mărului din mine.

Invocă toate forțele divine
Să-ți recunoască dreptul și puterea
Și tot nu ești întreg fără durerea
De-a căuta pierduta coastă-n mine.

Prin furcile acestea caudine
Mă treci din când în când să-mi amintești
Că tu ai dreptul să mă pedepsești
Bătându-mă în cuie strâns, de tine.