de casa-i e-n ocară și neamul în necaz
poetul n-o să-ntoarcă și celălalt obraz
se va-mbrăca în doine de mare dor și jale
cuvinte-o face schije spre puncte cardinale

și va simți pe tâmple ca niște lanțuri reci
toți morții-aceia nobili de prin biblioteci
i-or spune Blaga Goga Enescu la vioară
să nu te joci cu vorba bătându-ți joc de țară

ce poate-atunci poetul să facă din cuvinte
ulei de pus pe rană... amantă care-l minte
e ceasul fără număr când din acest demiurg
rămâne doar cuțitul și mâna de chirurg

să taie unde crede că-i boală de noroc
să ardă câte-o rană trecând și el prin foc
și-mpovărat de-a dreptul de-atât de multe boli
le va închide-n sine trecându-le pe coli