Apleacã-te peste dejunul nostru bogat
Si stropeste belsugul cu stropi de vin sângeriu
Zâmbeste sãtul,transpirat de cãldura insuportabilã
Lumina te orbeste si bucatele invocã zeita recoltei
Fructele pârguite îsi storc zeama în mâinile tale
Pângãrind ospãtul cu aromele lor încãrcate de dorintã
Aseazã-te pe tronul tãu cu perne comode,
Ritualul este pe cale sã înceapã...

Altarul linistii asteaptã cu piatra rubinie si uscatã
Vino,supune-te rasei tale cu rugãciuni de blesteme
Si ucigãtoare ignorantã pentru semenii ce au clevetit
Hohotind cu ochii sticlosi si umbrind procesiunea
Astãzi,ne vom aduna sã celebrãm vointa de neoprit
Absurdã si vie ca ofilirea boabelor de vin pe vitã
Nu cerul,nu soarta,nu izbãvirea sufletului umed
Te-au spulberat cu dintii rânjiti înspre interiorul putred
Ci noi.