recunosc
că-mi las vorbele să se dea peste cap
ori de câte ori se prăvale
iubirea ta nerăbdătoare
ca o Niagară
peste șoldurile mele mofturoase
cuibărite în parfumul dorinței
ca în aroma de fragi
recunosc că le mototolesc
le fac cocoloașe
ți le înghesui la subsuoară
în păr sub ureche
le-arunc precis peste fesele tale
marmorean încordate
către spasmul dintâi

grăbite nebune
cuvintele înghit tot aerul
și-l suflă afară
frământat ciopârțit mestecat
răsucit ca un cerc
curbat ca o inimă trandafirie
de sârmă ghimpată
ca o mătăsoasă gheară
întoarsă

recunosc
că-mi pun vorbele
să te ciupească de pântece
că le fac vânt între coapsele tale
ți le petrec peste mijloc
le las să-ți pătrundă epiderma
una cate una
până când mă chemi
și te revolți
și-mi strigi numele
mușcând adânc
din fiecare silabă

recunosc că apoi fug
și stau pitită în spatele zâmbetului
ca un copil răsfățat
ascuns în dosul palmei lui
întoarsă ca o scoică