teo dimineața în fața oglinzii
alte riduri și fire cărunte
aceiași aurolaci îmi bîntuie visele
și amintirea lor mă împiedică
să servesc micul dejun

aprind televizorul
se pompează vid în mințile noastre
o emisiune despre mari români
și mă hotărăsc să dedic
poemul tuturor imbecililor care
votează pentru becali sau
nostalgicilor după ceaușescu
ar mai fi și semidocții cu
pretenții de intelectuali
care citesc coelho la greu
eu nu vreau să fiu la modă
să credeți că mintea mea
e un sex excitat de femeie
în care mesajele voastre subversive
alunecă ușor
e viol
viol! urlu eu
și nimeni nu mă aude

a fost și în viața mea o vreme
cînd era liniște și nimicul
lua forme bizare
acum totul se reduce la faptul
că tu ești departe
distanța care ne separă
nu e imposibilă

sînt singur
și conștient că vor să ne transforme
în niște tocilari timizi
care n-au fost niciodată
la curve