doare și tac
doare ca atunci când mor copiii la naștere
fiecare gest inutil vine așa
ca un bărbat suplu distins cu mersul drept
se așează în prag
îți numără obiectele grele
să înțeleagă cât drum mai străbate
în numele domnului
alături de pierderile tale

doare și doare simplu
nu mă mai mint azi
nu nu mă mai mint fiindcă știu
nici spaima nu îmi mai iese prin epidermă
nu mai sunt alergică la nimic
nici la eșecuri despărțiri sinucideri
nu mai sunt alergică nici la mine
am început dintr-o dată să simt că am corp

doare și oricum nu contează
de când am întâlnit umbra pe linia morții
văd cum vin pe lume
odată cu aripile celorlalți deschise larg
viețile mele
cele pe care le-aș fi trăit
dacă nu m-aș fi născut atât de târziu și inutil