o împărăție mică însingurată
zodiac de case se-nvârte pierdut
ferestrele deschise doar o dată
la naștere
balamalele ușilor ruginesc
cheile se frâng sub greutatea timpului
rezervele de lacrimi golite
bucurii trofee pline de praf
aruncată-n debarale recuzită de petreceri
zâmbetul tot mai decolorat
inima fără rege
dorul nu găsește portiță
fără să fie gonit de idei intrusule
încearcă să se confunde în peisaj cameleon
măcar să mângâie pe ascuns regina
ce nu-l recunoaște nu știe
cum arată iubirea din ea
nedorul îi stă la picioare gelos
întinzând firesc pocalul cu otravă
bea suflete
dar ea refuză se plânge de frig
trupul se înconvoaie
în jurul inimii colțuri tăioase
mișcarea agață în ele carnea
privirea se stinge
clovnul scapă portocalele
e atât de aproape oftând
dar încă nu se demască
ochiul își revarsă tristețea pe obraz
regina țipă uimită
uite uite
doar eu mai plâng cu lacrimi de argint
cine ești tu
te știu din visele ceasurilor
bat toate-n cadran ca o inimă

nu-l recunoaște nu știe
cum arată iubirea din ea