Mi-e frică de iadul păcatelor mele
Ce pe mine mă caută, pe mine m-așteaptă
Degeaba eu caut cărarea cea dreaptă
Căci pe drumu-mi păcatele-s dese și grele.

Mă întorc în trecut, doar cu gândul îndrept
Ce-am făcut nu-de-mult fără a cugeta,
Dar atunci n-am știut cum e "a regreta"
Cum doar rău am făcut, doar la rău mă aștept.

Ce să schimb când schimbarea nu îmi stă în putință,
Să m-arunc iar în luptă fără armă sau scut?
Cum să fac să îndrept ce-am greșit în trecut?
Să îmi plec iarăși capul, să mă-nchin cu umilință?

De mă lupt eu cu mine cine are să-nvingă?
Jumătatea cea rea, jumătatea cea bună?
Ba eu cred că ele vor lupta împreună
Ca viața din mine și suflarea-mi s-o stingă.

Mă dau bătut, încă o dată, v-abandonez pe toți de tot,
Natura n-am să pot în veci a o învinge,
Căci spre păcat și rău, felu-mi de-a fi mă-mpinge,
Să mai răzbat, să lupt, nu, nu cred că mai pot.