cenușa phoenicșilor morți
o-aduce marea către țărm
în nopți când sub sărutul meu adormi
când eu nu mai am somn

nu e niciodată același soare
sau poate mult prea rar
mereu altul și altul și altul
născut în dimineți cu gust de sare
și stins în mare
-n orizontul cel amar

*

tu dormi în dimineața asta
dimineața noastră
eu nu știu ce să fac
ne-așteaptă o amiază atât de lungă
și te-aș trezi de n-aș vedea
cum phoenix-ul apune
ziua noastră