geamul meu acoperit de ochiul tău lacom
ia-mă în brațe când pleci
prin toamnă să fugim auriu și departe
să ieșim din tranșee cu fluturi pe umeri
prin părul meu încă tânăr se furișează ultimul soare al verii
tu știi cum se mișcă întunericul nisipos printre cuvinte
prin orașul străin căutăm casa pe care n-o vom avea niciodată
geamănă îmbinare de semne
va veni apoi iarna zăpezile ne vor face drum spre departe
uitați și uitându-ne vom privi cu ochii mijiți și zâmbet ruginiu
vremea de acum
vom fuma țigările doar pe jumătate
nu vom mai mânca decât în picioare grăbiți
nu cumva să ne amintim iar numele celuilalt
vom arunca piatra albastră a nașterii în apa sâmbetei uitate
cum vom mai ronțăi cu dinți de viplă dunga străvezie a toamnei de acum

nu-ți fie frică de cea care te va ucide în cele din urmă
ia-mă în brațe când pleci