În lumea noastră țara este o halcă de carne
Prin care se frământă viermii, muștele și țânțarii.
Suc proaspăt de sânge și mușchi nu mai are.
Și totuși, este ispită pentru carnivore viețuitoare.

Peste țară bâzâie comete interstelare și planete
Și se învârt umanitare constelații între sfere,
Gâze amețite în jurul unui bec dintr-un stâlp
Într-o scurtă seară de vară pe o stradă oarecare.

Deși nu am suficiente pupile să pot privi întregul.
Încerc să construiesc un mesaj, o egipteană piramidă.
Mă macină nesfârșită noaptea, ca o eternitate
Și clipa ce se zbate între cuvintele toate.

Tu, țara mea, umbră de soare, pașii mei inoportuni,
Idee și vis, plop uscat tăiat cu o drujbă industrială!!!…