Peste dealuri trece luna cu pustii melancolii
Ne privește-ntruna, una…

Peste noi și-azvârle stelele, dezgolindu-ne cu ochii-i,
Una câte una…

Te aștept, iubitule, să-mi smulgi rana de sub coastă
Cu suflarea ta maiastră…

Te aștept, iubitule, să mă treci peste câmpie
Să fiu vie, să fiu vie…

Peste dealuri trece gândul meu la tine, unu,
Să-ți duc dorul meu, nebunu`…
Să-ți șoptesc că nu mai pot să-l duc în coaste
și că scriu doar noapte…
pe al viselor album…
cruntă și măruntă noapte…

fără una luna buna nu mai văd nici visul
nici un drum doar, înspre tine, singurule!
De aceea nu visez, de aceea mă topesc
Tu ești mort, eu delirez:
poezii ce moarte se nasc fără șoapte!
Iar sub culcușuri de sensuri pierdute
dorm sticle de vin dispărute,
dureros vărsate pe cuvintele brute
Mă dor toate inexplicabil de cuminte
Și toate mă lasă să pier mai departe,
mai departe…