lovit de muțenie, întreb răsăritul prin glasul mayașilor;
luptătorii pe cai, ce păzesc poarta cenotei, prin semne răspund: " mai trăiește! "

dezgolindu-și miezul viu al ființei,
abisul dezleagă din robia legendelor, flori albe de crin
le împrăștie apoi, prin bulele de rouă să limpezească apa cuvântului din gheizere.
așteaptă:
sămânța vieții să-ncolțească viguroasă,
pe-acoperișul uscatului.

tăind fâșii din nimbul aurorii,
Sibila
răscolește cu vătraiul, în sânul norilor: jarul, încă nestins al viitoruluiï-tărâm
unde vor răsuna pași nesiguri pe urmele însângerate ale Sfântului.

prin palmele Lui,
zori-de-nădejde coboară să-i schimbe așternuturile
iar
anotimpurile se stratifică pe rând, în filoane de aur,
ascunse printre perne, în lada de zestre a...
inelului.