Pe o rază de la soare
Eu îmi las privirea-n zbor,
Nevăzută, să coboare,
Toată, -n lumea umbrelor...

Roua e de mult lăsată
Unei alte dimineți...
Pare-mi-se ca deodată
Ani se-ntorc și-atâtea vieți.

Te găsesc pe-o cărăruie
Rătăcită printre brazi,
Iar pe-o floare albăstruie
Cu iubire mâna cazi.

- Ia-mă floare-ntre petale,
Al ei chip aproape-mi stea,
C-o să-ți las o rază-n cale
Umbrele s-alungi cu ea!...

Mă trezesc ascuns de frunze,
Un fior îl simt furiș
Luând sărutul tău pe buze,
Tremurând prin ascunziș.

Dară mi te-arată-n zare
Rumeniții obrăjori,
Ai tăi ochi căprui, în care
Gânduri multe le măsori

Și apoi le lași să treacă,
Iști surâsul ca nicicând,
Lui petalele se pleacă,
Albăstruie, rând pe rând.

Mă aplec ușor spre frunte,
Urme de fiori tresar,
Lași jos pleoapele mărunte-
Þin privirea și dispar.

Iar să-ți văd, și-o clipă, chipul
Am s-aștept cuprins de dor...
Numai el să treacă, timpul,
Iute, -n lumea umbrelor!...