viața e o durere cumplită de măsele
un medic prost grămadă
cu examenele luate pe șpăgi
turuind mereu despre steaua și
plombele îți cad la doar două săptămâni
dar uiți și mergi mai departe
pe stradă sunt femei frumoase
empatia lor invizibilă cu aerul diafan
îți anesteziază simțurile deja obișnuite cu
suprafirescul situației în sine
măturătorii cu fețe de maimuțe alcoolice
șontâcăie printre blocuri supraponderale
treaba lor e ca și terminată înainte de a începe
de vreme ce lovitura primită în moalele capului
de la votcă e mult mai puternică decât arșița
și decât voința în sine de a-și asigura un trai decent
din munca printre fețele posace ale trecătorilor
ah, durerea e cu atât mai săcâitoare cu cât
drumul spre serviciu se apropie de final
și aș vrea să fie doar un vis urât
și să revin printre miile de femei zâmbitoare
din cartierul meu plin de copaci și copii cu căței

mais, hellas! de la colț zăresc clădirea din beton și sticlă
și un junghi îmi străpunge creierii ca un falus de african