Ingeri scarbiti coboara in lumina tremuranda,
Un Dumnezeu plictisit arunca raze de soare
Pe Pamantul cuprins de-o dimineata plapanda,
Roiuri de stele se-ascund de lumina prea tare.

Clepsidra timpului se-opreste parca o clipa
Din eterna ei curgere catre nicaieri,
Un suflet se ridica si zboara in pripa
Luand cu El sansa zilei de azi si de ieri.

Trupul schingiuit la nastere de natura,
Fost posesor al unui suflet mult prea curat,
Se contopeste-n tarâna ca o gravura
Ramasa pe solul proaspat inrourat.

Ce-i ce-L vazusera-L luasera-n zemeflea;
Nu puteau crede ca fata cicatrizata,
Cu-orbitele goale si-adanci asa cum era,
Apartinea unui preasfant - suflet fara pata.

Era Isus venit inca o data pe Pamant
Trimis de-al Sau Tata sa spele-ale lumii pacate,
Lume ce-L ucisese a doua oara pe cand
Incerca sa ne faca suflete mai curate.

Acum se-nalta spre Imparatia Tatalui Sau,
Insotit de al ingerilor cant rezonant,
Ducand cu El ce e bine, lasand ce e rau...
Pe Pamant viata continua-n ritm delirant.