Cât p-aci să-nțeleg tot!
Iată ratarea vieții mele
cam cât e drumul cărnii pân’ la piele
și-a lui Ahile spre pingele;
Ahile cel răpus de calea frunzei la nuiele
prin ochii și prin mintea dragei mele,
un fel de sare și piper cu cer și stele
pe soarele de gălbenuș
sau albul lunii de acuș
întreagă ori un sfert.

Privește-mă-n tigae!
Atent sunt chiar mai zvelt
în aburii grăsimii unsuroase
ca o fosilă făcând fitness
între straturi calcaroase
voi naște peșteri
în oglinzile tuberculoase
și oamenii de grotă
vor avea femei frumoase.