Ca o picătură de apă suspendată cu indiferență
Între echinocțiul toamnei și-a iernii absență-

Trupul tău avea forma și culorile primăverii
Ignorând sensul grav al plutirii-căderii...

Și-n palma întinsă străin către tine
Îmi crescuseră copaci și-nfloriseră-n mine...

Tu erai ca și cum rămăseseși uitare -
Eu nu te vedeam de-atâta așteptare...