Noi nu mai avem timp pentru cai pentru iarba cosită din rai ce cade peste umerii ăia-n pământ noi nu mai avem drept la cuvânt
uite de aici de departe eu scriu poezii surioară tu pe acolo unui om îi arăți siberia ce se-ascunde prin cărți dai cu zarul la oase unui atlant drept îți spun timpul se uită prin gard printre uluci de lemn nu mai încă nu se mai arată decât moartea ce trage după ea pe ea deshumată

nu mai avem timp soro să strigăm la muțenii prin orașul acesta pe unde poeții trec seara să probeze vedenii vai nouă la ce chin nu mai avem timp să murim

Ei da....cam așa pe aici prin dreptunghiul acesta văd că se clatină în curând Dumnezeu fratele acela al meu nu mai avem timp nici de plâns nici de mers în picioare
Cineva a început chiar de ieri secerătoarea un altul aduce în spate un sac

nu mai avem timp

tu trăiește
în sfârșit o să tac