el desprinde clipele încet
precum coaja moartă de pe nucile uscate
emană din palme o forță enormă
e făcut din alt fel de celule decât mine
o simplă muritoare întoarsă din alte vieți

el îmi amintea drumul înconjurat de retine
îl însoțeau dintr-o realitate mai densă
ceilalți îi scriau biografia paralelă
el o trăia fără să știe de ce
fără să știe unde îi rămâneau palmele
când miezul de nucă hrănea
o lume bătrână cu dese pierderi de memorie

el își amintește totul așa lucid
rotind continuu ceasurile de la facerea lumii
și până la facerea lui din lumină
nu știe cât va mai sta aici
cât va mai socoti trecerile prin crepuscul
inexistent pentru sine
inexistent pentru oamenii
de dincolo de poarta înaltă
deschisă o singură dată pe zi
atunci când intră spre somn câinele păzitor