aici este spațiul de ceață în care intră numai cei cu ochi nepătați
nu nu se intră în grădina de oleandri nici zgomotos nici triumfător
aici nu se duce niciun război
se crește un adevăr ca o inimă neîmpărțită în patru
o inimă fără camere așa larg deschisă fără timpuri

el adevărul va avea memoria intactă va primi oamenii în ordinea nașterilor
le va reda pulsul pentru încă o zi va asculta orga în capela soarelui
iar când ne va fi tot mai întuneric
ne va încercui în linii prelungi ca lianele

eu sunt de mult un zid fără porți
de partea cealaltă trec vanitoșii iluzioniștii și câțiva farseuri
au unghiile bine tăiate pantofii lăcuiți
sunt impecabili de jos până sus de la stânga la dreapta
da sunt minunați își scriu numele cu litere aurii
peste tot chiar și pe criptă
ei nu văd zidul ei nu ating lianele ei nu intră niciodată în inima fără capăt

acum hai să uităm de unde începe ceața și până unde se întinde
e de ajuns o singură întoarcere a cerului de partea aceasta a zidului