Poem cu vedere la mare
Din cheagul acela de soare
Cu palma-ndoită bătând
Canatul luminii din gând.

La țărmul pictat între nori,
Poem cu apus de viori,
Prin scoici, peste valuri purtând
Castele surpate pe rând.

Poem cu vedere la mare,
Ciudat că nici urmă de sare
Nu e, nu rămâne pe grind
Ca semn de-a iubi în răstimp.

Poem cu vedere în zori,
În ultima zi, prin culori
Și aripi, la țărmul de mare,
Închide fereastra-n uitare.