în Femeie drumuri
primind pasul Bărbatului
în căutarea comorilor
ascunse sub izvoare
toate rotațiile lor în jurul inimii
uneori inverse curgerii timpului
ca-n primul ceas iubirea creatoare

căile mele poleite cu aur
mândre să te poarte rege
suspinul ridică dorul din văi
pasăre
ducându-mi privirea în cer
pe fiecare vârf de munte
te așteaptă un tril antirenunțare

și-mi joacă umbrele pe chipul tău
când soarele arde
în urma trecerilor tale
secrete cu petale desfăcute
au cupele goale

uneori prea sălbatică
Femeia ridică furtuni din sine
zdrobind corabia Bărbatului
trădător încercat de sirene
alteori învață să rabde
să implore
să aștepte respectul
suflarea speranței sale
tremură mereu în vise
de teama sfârșitului