șine parale inconjoară vecia ce-apasă pe masa tăcerii.


Piciorul unei muște de pe cadranul ceasului, trasează pe garduri
circumvoluții de umbre .

asezați pe taburete de piatra, oamenii-clipei
ascultau poveștile spuse de moșii lor din măruntaie de oale:
“ Morarul s-a născut inainte… de vreme.
In mijlocul ograzii era o piatra mare, care sfărâma orele in firișoare de minute și secunde.
Morarul cu atenție răsturna faina in coșurile a douăsprezece fecioare, blestemate de o babă haină să nu se oprească niciodată din dans;
altfel..
intreaga lume va fi-mpietrită .
Si asa,
fetele noastre, ținându-se de mijloc,
in pas legănat, să n-adoarmă, se invârteau zi și noapte… după soare.”