orașul buzunarelor goale pândește
întoarcerea mea pe dos întru sporirea acvariului cu păsări
nimeni nu le mai zvârle grăunțe
plouă cu boabe
cu fire de iarbă
ascultă
un pui de inimă ar da să iasă din ou

cerul cearșafurilor de spital pândește
ora de vizită când se vor deschide coliviile cu seringi
voi trage serul munților
- de ce plângi? sufletul meu
a împeșterit în copilărie

așa am învățat să iubesc
pe dinăuntru gol brațelor tale întinse
îmi săruți linia vieții
îți sunt
porumbelul cu solzi ciugulindu-ți din palmă zilele