unii
îl priveau scârbiți pe cerșetorul închis în zdrențe ca un nufăr
oriunde l-ai fi întâlnit căra în spate un cufăr colat pe dinafară
cu starlete playboy

eu sunt bărbatul plecat glonț la război!
invidiați-mă!
voi doborî femeile acestea în zbor sunt singurul aviator de hârtie
cu inima vâjâind în picaj

tomberoanele pe stâlpi lângă el
păreau lebede
penele pătate cu petrol ornau ploaia cum peturi de plastic
dunărea în aval
căruța cu lemne nu mai venea ultimul cal fusese lovit în plin
de-un 4 x 4

mereu mi-am imaginat
delta îmbibată cu țuică sâmburii povernei unde se duc când se duc
traversa intersecțiile fără un scop anume – de năuc maică! râdeau
florăresele scuturate din prun

milostiviți-mă! credeți-mă! două aripi
înghit combustibil nu glumă nu vorbe de duh unii nu-l credeau
zilele prin el treceau cum înaltul
prin cazanul de cupru argintat