Tu...ai venit în viața mea,
Cu gândul să schimbi totul:
Le-ai poruncit ochilor mei să râdă,
I-ai poruncit gurii mele să plângă!

Tu...ai venit în viața mea,
Și i-ai ordonat,cu răutate,inimii să te iubească
I-ai ordonat sufletului să te asculte,
Iar ochilor mei să te caute și buzelor să te dorească.

Dar a venit vremea ca eu să-ți spun ADIO
Să-ți doresc fericirea din durerea lacrimilor mele
Ura pe care am simțit-o eu pentru tine
Și dorința ta de viață să fie ca dorința ultimului nostru sărut.

Acum, la sfârșit,dă-mi voie să te întreb:
Cum m-ai putut iubi cu atâta ură,
Încât să mă faci să mă topesc?
Oare a meritat să suferim în iubire din iubire?