Septembrie de aur și târziu,
M-avânt pe-o creastă verde-aurie
Și mă lovesc de cerul azuriu
Care suav și dulce mă îmbie.

Să regăsesc elanul de demult,
Elanul candidului copil zburdalnic,
Cu ochii ageri și zâmbet tăinuit
Cu părul fluturat de vânt șăgalnic
Și bucuria-i caldă privind un asfințit.

Septembrie de aur în ultima sa zi,
Mă înfioară gândul că nu-l voi mai găsi
Ca astăzi dimineață când m-am trezit din somn,
De aceea eu la noapte nici nu doresc să dorm...

N-aș vrea ca despărțirea de luna mea de aur
Să mă găsească-n pat, dormind neputincios
Aș vrea să lupt cu ea, s-o tai ca pe-un balaur
Cum o făcea-n poveste vestitul Făt Frumos…

Septembrie de aur...și azi ai luat sfârșit...
Mă cuprinde dorul de flori și fân cosit,
Mă-ntreb: "Acest septembre oare eu l-am trăit?
Sau poate l-am visat o clipă,
Sau poate-a fost un mit,
Nu știu, nu pot răspunde
Știu doar că ... a trecut...