îmi potrivisem pasul după om
simțind cum crește în mine drumul
pe care am mers neobosită până la un capăt
al certitudinii că totul începe și sfârșește aici
am trăit lângă cer prima noapte
cu senzația de stele încrustate pe tălpi
oamenii mei m-au primit plângând
sau poate era ploaia nu mai știu
sub ochii lor m-am plămădit ființă
și în secunda în care-am uitat
le-am spus mamă și tată