Îmi înec suspinele în mare,
Prin valuri azurii pierdute-n clipe,
Spre porțile trecutului închise de uitare,
Visând la ziua în care vei veni…

Vei veni iar eu voi fi a ta,
Fără să-mi spui, fără să-mi ceri
Și-am să înghit toată otrava
Ce-a otrăvit ziua de ieri.

Ziua de ieri în care eu te-am așteptat
Și te-am dorit cu-atâta foc
Și-am plâns și-am râs și-am suspinat
Crezând că s-a oprit timpul în loc.

Timpul în loc de spațiu cer
Ca frunzele de laur să le-chin oricărui zeu
Ce-a aruncat spre cer, cu ochiul ager,
Þintind din nori, al sferei nesfârșite – albul porumbel.