Vibrează corzile sub degetele tale lungi
se naște un cântec nou
inimă, bătăi, răsună în ecou,
drum nou, un cadou primit de sus din cer,
privirile se-ating din nou, cu gene lungi sau scurte.

nu... noi nu calculăm zâmbetele cât sunt de largi,
nu cântărim sufletele cât sunt de mari sau mărinimoase,
nu interpretăm meteforele vieții celor din jur;
ci ne luăm de mâini,
lăsăm să curgă același sânge prin noi toți
pentru ca inimile noastre să fie una în iubire:
un singur zâmbet
un mare suflet
o mie de vieți împletite într-un fir.
Și ochii, și mâinile ce dor,
și ploile amare ce cad prin părul tău
și zâmbete, și muncă, se roagă toate în cor.

Vibrează vocile sub glasul tău mirific
desăvârșiți, toți, într-o lumină mare
rugile noastre se-nalță în splendoare,
dedicare, o nouă floare răsărită-n drum,
râsetele se unesc mereu spre zare, în nopțile calde, nopți târzii.