Suntem doar legături între două straturi, între două lumi,
nu știm de unde si cum am ajuns aici...
Tot ce este esențial despre devenirea noastră se regăsește în construcții
ambigue precum « până ce »...
Cât despre viitor...
ne place sa vorbim cam mult despre el și în toate felurile...
ne construim sistemul de iluzii pe și din el...
și când colo...el este doar lumea cealaltă,
care e lumină când vrem noi sa strălucească
și se întunecă atunci când suflăm în lumânare.
Și atunci ? Ce ne rămâne de făcut ?
Să fugim înapoi nu putem, că poteca s-a acoperit de hățișuri,
Să ne oprim ?nu putem, că vin ceilalți din urma noastră și ne calcă în picioare..
Și dacă ar fi să ne întrebăm cum am ajuns aici, tot nu am putea sa răspundem,
Că doar nu ne-a întrebat nimeni dacă vrem.
Rămâne să mergem înainte, intrebându-ne la nesfârșit :
Cine a fost întâi, oul sau găina ?