un junghi banal și liric îmi dă un semn prin oase
prin mine curg de-a valma amiezile mieroase

în care gogoșarul umflat în burdihane
se-nghesuie cuminte în putini sau borcane

cu verzele-nfoiate aduse în cotigă
a sfîrîit pastrama întinsă-n mămăligă

cum știuca năzdrăvană se zbate în voloace
la fel și tulburelul icnește-n poloboace

se numără bobocii de-acuma. și ce dacă?
aș mai trăi o viață, aș mai iubi oleacă

și-apoi în amurgite cînd soarele-o apune
din tiugi cît degetarul să bem zeamă de prune

deci vino iute-iute, acum cît mai e timp
să dăm un sens iubito acestui anotimp