“Sub toga elocinței se ascunde
Pumnalul infamiei și-al trădării,
Pândindu-și stoic clipa-mbrățisării,
Pentru-a dicta atacuri furibunde.

Am irosit la marginile zării.
Prea multă vreme, visele fecunde,
Și-acum, călcând nestrămutat pe unde,
Trântesc cu forță poarta îndurării.

De-atâtea intrigi seci îmi va pătrunde
Tumultul pân' la Zei și o să cadă
Olimpul falnic în adâncul mării.

Întoarce-te la Roma și răspunde
Senatului pios, pornit pe sfadă,
Că Cezar e la capatul răbdării.”