Poem

Cuvintele mele stau at/rnate la geam aidoma rufelor proasp[t sp[late. Din col\ul bibliotecii, Martha ]mi z/mbe`te. Fiica ei, Valentina a plecat acum cincizeci de ani. Nimeni nu `tie dac[ a iubit s-au dac[ a ur/t vreodat[. Via\a e aruncat[ la zar de o m/n[ uria`[ de cauciuc. Pe mas[ nu se afl[ nimic. Dec/t o plan`et[ g[lbuie de lemn natur pe care sunt ]ncrustate o mie de predicate. Nimic nu anun\[ a ]ncepe r[zboiul. ~i totu`i... Inima ]mi zv/cne`te puternic. Banchize de ghia\[ se revars[ ]n mine. E, oare, teama de a trece dincolo sau numai g/ndul ce m[ desparte de cel ce-`i poart[ f[\arnic mantia de zale ruginite.