E plin, știi, pișoarul de guri..
Licurici de salivă se ascund în ele,
Și ascultă valsuri
La taximetru.

Aș vrea să am o gură așa mare
Încât lumea să se teamă de urina
Ce-mi izbește fălcile.
...să înghit tot:
Moșulețul cu prohapul deschis în miez de zi,
Palmele muiate în pământul ud de mișcare,
Și strigătul spânzuraților cărunți.

Să înghit tot:
Umbra urinei mele,
Greutatea atingerilor,
Licuricii salivari din pumni,
Și hohotele tale la taximetru.

Am să am o gură așa mare
Încât voi îmbătrâni aiurea
În lumea străină și dezbrăcată.
Stop.

Am să am puterea de a ne îngropa simțurile
Sub o gură plină de salivă,
Legați de spânzurători deșucheate
Ca niște noduri strânse ,
Aproape gordiene.

Și doar știi că stelele ce cad aiurea
Sunt cuvintele-mi nespuse
Și creieri-mi mugind a moarte.
Aproape stop...

Știi doar că păsările ude de urină
Ce ne bat noaptea la geam
Sunt ochii mei,
Privindu-ne lumina.

Am să am gura ce înghite universurile
Mototolite și aruncate la pișoar.