E toamnă, frig, privește împrejur,
Eu nu mă mai dezbrac fără motiv,
Ci-o să mă spăl pentru-a rămâne pur
Și simplu cu săpunul Palmolive.

Tu ești ca o lumină de lanternă,
Ce intră după mii și mii de ani,
Izbindu-se-ntr-un capăt de cavernă
De-un chip gingaș pictat pe bolovani.

Rămâi frumoaso, în această noapte,
Ascunsă doar de-o frunză, ca Adam,
Și vei fi- nconjurată lin de șoapte,
Ce vor cădea ca frunzele din ram.

Și totul va dura doar o clipită,
Fardată în culori de curcubeu,
Pe drumul de piezare și ispită
Dintr-un tărâm uitat de Dumnezeu.