leii Aceștia de piatră mai zic și eu că sunt oameni

prea mult vânat pentru a nu li se umple gura de apă
prea încremeniți pentru a îndrăzni să poftească

înaintea ochilor ca în inimă
se intră și se iese fără bătaie

nu orice lucru trebuie să moară pentru a se pierde

mi-am pierdut prima jucărie
și nu am plâns
mi-a pierdut apoi
părinții
sora
fratele
virginitatea
iubita
primul dinte
prima amintire
primul caiet
prima carte de citire
și nu am plâns
lacrimile mi-ar fi ars blana din jurul gâtului
cine și-ar mai fi dorit de prieten un rege deposedat

pe oricine întreb de unde vin îmi privește peste umăr
probabil curentul făcut de-o pasăre depășindu-mă
mi-a răsucit gâtul în loc
nu semăn deloc cefei contemplate-n oglindă

de dor
m-am mutat în cuvinte
aici nimeni nu moare dacă s-a născut viu
când mă simt singur
latru
urlu la lună
dar cel mai des scriu
Eu nu am pierdut nimic niciodată

cu inima bătând
ridic piciorul când trec pe lângă leii de piatră