păsări mari au acoperit cerul înspre dimineață
vom urca iată spre burgurile unei alte ierni
să lăsăm prietene semne albe pentru întoarceri
cuvinte reci împodobite cu globuri și beteală argintie

când ninge tăcut peste frigul pământului
atunci mă întorc înspre tine și spun
simți tu prietene cum mușcă din noi vremuinda tristețe
trăim în numele copacilor în numele pietrei și în numele apei
nu ne mai rămâne decât această privire fixă îndreptată spre înlăuntru
nici lacrima nici surâsul nu ne mai locuiesc de mult
nimeni nu mai caută Hiperboreea
îngerii au coborât în pământuri și tac

prietene ciudate vremuri ne locuiesc
se aud dinspre departele oamenilor câini de vânătoare căutându-ne
nu mai plecăm rămânem aici aprindem focuri în noapte lumini la ferestre
coborâm în tăcerea acestea
singurătatea noastră va ninge în cele din urmă
imperial și albastru spre iarna altui pământ