Te iubesc cu-atâta ură că îmi vine să te-omor
Trei zile te-aș strânge-n brate, ca să mă descarc de dor.
Mi-ai intrat în trup, în viață, în inima și în sânge,
De-aș avea acea putere, oasele-n mâini ți le-aș frânge.

Prin sărut ti-aș da otrava ce-am băut-o prin sărut,
Și-apoi aș fugi departe să nu fiu în veci văzut.
De-aș putea să te dărâm, aș face-o fară să clipesc,
Te-aș iubi și-n nemurire numai să te chinuiesc.

Sânge eu ti-aș da să bei, cu lacrimi amestecat,
Sângele-mi și-a mele lacrimi numai tu mi le-ai vărsat,
Cu durere te-aș hrăni, durere si umilință,
Asta aș face pentru tine dacă ar fi cu putință.

Ca un șarpe eu la gâtu-ți aș sta, m-aș încolăci,
Te-aș strânge să te sărut până ce te-aș gâtui,
Răzbunarea este dulce, e dulce precum iubirea,
Numai după toate-acestea ai cunoaște fericirea.

Mai apoi am să te-nvăț să fi recunoscătoare,
Iar că nu te-am omorât cu o viață-mi ești datoare,
Iubirea se face ură, ura toată-n neagră ură,
Albu-n negru se transformă, negru-n negru mat de zgură.

Vreau să-mi spui acuma dragă: mă mai vrei să fiu al tău?
Să fim veștnic împreună și la bine și la rău?
Vreau să îmi mai spui prințesă de mereu m-i mai iubi?
Acum că le ști pe toate, tot mai vrei a mea să fi?