Dacă ar fi să mă renasc nu aș mai alege om
Satul de acest contrast, m-as duce si acum la somn
Dacă ar fi să mă renasc aș alege să fiu liber
M-am săturat să stau retras, am încetat ca sa mai sper

Încă mă simt plin de viață, arzând ca o lumânare
Privind în sus mă înspăimântă acest cub de gheață ce stă să se facă mare
Îmi scriu trecutul în picături de ceara
Și-n fumul negru ce începe să dispară
Iar viitorul e prezentul care arde
Iar lacrima mea e prima picătură care cade
Peste flacără
Aproape stinsă își reia arderea palidă
Și mai scrie în ceară și fum o filă din cartea mea plină de povești tăcute
În care mi-acopăr rănile cu propriul sânge vărsat în lupte
Purtate cu minți corupte
…de întuneric.

Cu fiecare porțiune de lumânare ce arde
Mai simt o picătură de ceară cum cade
Și deși simt lumea din jurul meu de gheață
Mă topesc încet otrăvit de viață
Pășind prin acest labirint plin de păcate
Unde zi nu există și noaptea se transformă în noapte
Căutând ieșirea realizez că nu am cum să scap
Dacă aș fi frate cu nemurirea, iar cum nu sunt încep să sap
În subteran tunel de evadare
Si vă întreb: de ce nu săpați cu mine?și-mi astupați gaura prin care
Eu trebuia să ies
Așa trebuie să aștept ziua în care îngerii se apucă de cules
Suflete din acest
Copac deja cules.