frumusețea fetelor, aidoma unei ploi blânde, de vară.
cum ne poate atât de mult emoționa, fermeca?
fiecare, o ùnică imagine a unei Grații Divine
atât de perfecte că n-ajunge un Univers întreg
pentru-a o / reflecta.

porumbei într-o piațetă cu fântână, bănci aspre, de
piatră
ciugulind fărâmiturile de pâine-aruncate de-un
bătrânel
care mă face să-mi amintesc de cevà: surâzătoare,
Inteligența Divină care ne trage încet către El.