Noi ne plimbăm prin cărările toamnei ,
Cu stelele-n gând luminându-ne obrajii ,
Cu șoptele vii legănându-ne zborul ,
Văzduh alergând prin pădurea de mantii...

Pașii tăcuți iar simțeau vii emotii ,
Pe-un covor argintiu așteptând mângâierea ,
Buze și gânduri trezeau lin tăcerea ,
Noi , alergând prin pădurea de mantii .

Două culori , picături de condei ,
Două lumini , două amurguri de toamnă ,
Buze ce vor să aprindă luceferi ,
Stelelor alergând prin pădurea de mantii .

Doi trubaduri , doi nostalgici ai vremii ,
Azi mai tăcuți , mai timizi , regăsind armonia ,
Tot alergând prin pădurea de mantii ,
Sărutul iubirii cu flori o să-l țesem .