Am cunoscut intr-o zi
un copac,intr-un parc.
Era ziua lui!
_Banal?
_Nu!mi-a zis.
...si atunci m-am deschis.
Nu stiam ca cineva
ne urmarea:
timpul clepsidrei!

Vesmantul verii
ce-avea sa vina
fara de vina!
Si-a fost frumos:
zburam intr-adevar!

In parc,
mai era...
si o mare,
albastra,
uneori furioasa,
pe un munte.
Ce-ncercase s-o concureze!

In vara aceea,in parc,
mai erau...
un piedestal,o salcie,
un mal...
si multa,multa
dragoste!
Si dintr-o data...
pacoste!
A venit toamna
si-a luat icoana,
vesmantului verii!
Copacul a murit...
cate un pic!
...pana in primavara
cand v-anfrunzi iara...
alt vesmant
alt decor
alte gaze in zbor!

Iar eu am ramas ,
neclintit...
Larva intoarsa la pupa,
din care-am venit!

Napraznicul ger ,
imi sopteste de zor:
_Mai era si o stanca,
la care n-ai s-ajungi
niciodata!
Intr-adevar!!!
Iar eu ma sting usor,
in ultima zvagnire
de dor...
Mor...mor!