mă duceam la prietenul meu în vizită
așa cum obișnuiam să îi promit
în yala ușii un patent în loc de cheie
era răstignit în jurul clanței vechi
ca un carton vopsit în alb de înger

pe canapea în sufragerie întins stătea un chip morbid
lângă o cupă cu zăpadă roșie de sânge cald
învelit în praf de cărți și filme horror
ca un scafandru în oceanul lumii dive
îi făceam resuscitări plimbându-l prin saloanele șotron

eram singur lângă fereastră și-l priveam cum curge oase
am vrut să chem un preot să-l împărtășească
să-i dea nafura luminii ultimei bucăți de ceară
și să-i pun creștinește bani în buzunarul de la piept
și o icoană peste burtă în care Iona să se căiască
ca într-un chit cu unghii vorbitoare

într-un tablou pictat de Mihăescu l-am întâlnit din nou
pe același bulevard de piatră bătută pe pasaj
lângă aceeași garsonieră în care îl mai vizitasem
de această dată se plimba la braț cu o doamnă în roșu
părea fericit de pașii ei valsați în întâmplarea pașilor lui
ca și cum ar fi știut capătul scării ce duce dincolo de cap

mă duceam la prietenul meu în vizită
așa cum obișnuiam să îi promit
eram singuri lângă fereastră și priveam cum oase curg
dintr-un tablou pictat de Mihăescu
ca și cum n-am fi știut să ne privim unii pe alții