a venit iarna ah iar a venit iarna
urc muntele cu o blană de urs în raniță
să-mi caut o peșteră o crăpătură de stâncă
și lăsându-mi hainele și bocancii afară
să mă învelesc în blana moale
ghemuit ca în pântecele altei mame
pe întuneric să stau de vorbă cu mine
să-mi ating chipul cu degetele și trupul
iară și iară pană în ziua în care
voi fi convins că am aflat cine sunt
și că vreau să mă nasc din peștera aceea
să ies din blana de urs în lumină
și dezbrăcat ca un nou adam
sa cobor muntele cântând o cântare
într-o cheie si o limba necunoscute
până când dintre oameni se va desprinde unul
și-mi va pune pe umeri o mantie
într-o mână o pâine
și în cealaltă un pește