de câteva zile se tot rotesc pe lângă gard
fazanii
acele păsări de un roșu aprins
din cuvinte și nu numai

ai tăi au azi culori de mărgean vizibile ca o ceată
de oameni albi pe un continent negru

alți fazani bat câmpul minimalist
sunt câțiva și pe agonia
spun niște chestii de rămâi mut

păsări pașnice dacă nu le așteaptă capcanele
sau seducția lipsei de penaj
pe undeva sunt convins că ar fi vrut să aibă
piele ca noi
o pâclă întinsă pe vasul de jena al scheletului
o folie alimentară

tocmai a trecut unul ca o rață
într-un survolaj la joasă înălțime
ăsta-i lucrul cel mai enervant

ar trebui să dai drumul copoilor după el
și glonțului